cAlgebra logicii

cAlgebra logicii.

1. Funcţii  şi variabile.

Pentru descrierea proce-sului de lucru a dispozi-tivelor electronice nume-rice (dioda, tranzistorul, microcircuit, rezistor, condensator, bobina de inducţie) se folosesc variabile şi  funcţii speciale. E cunoscut că orice dispozitiv electronic poate fi inclus în regim de lucru, adică la el se aplică tensiune sau trece curent prin el sau nu este inclus în regim de lucru. Pentru aşa dispozitive deosebim 2 stări:

1.în regim de lucru

2.în regim de repaos.

Pentru descrierea procesului de lucru a acestor dispozitive se folosesc variabile care pot fi notate: a, b, c, d, ... ; x₀, x₁, x₂, x₃, x₄,...

Aceste variabile pot primi numai 2 valori: 0 sau 1.

Df] Numim funcţie logică aşa o funcţie care ca şi variabilele sale poate primi valorile: 0 sau 1.           f(a, b, c, d, e, f)=0 sau 1.

Pentru construirea dispozitivelor electronice numerice complexe se folosesc 3 (funcţii) dispozitive elementare.

Aceste funcţii sunt: NU, ŞI, SAU.

Funcţia NU.

Df] Funcţia NU este o funcţie de un singur argument, este egală cu valoarea inversă a argumentului, funcţia se mai numeşte negare, iar dispozitivul care face această operaţie se numeşte invertor.

  Funcţia NU se prezintă prin următoarea figură convenţională:

Funcţia ŞI

  Df] Funcţia ŞI reprezintă o funcţie logică de 2 şi mai mulţi argumenţi şi este egală cu  1 atunci când toţi argumenţii ei sunt egali cu 1. Această funcţie se mai numeşte conjuncţie.

Analitic această funcţie ca proces logic

F(a,b,c,d, ...)=a*b*c*d*....

Schemele convenţionale

Funcţia SAU reprezintă o funcţie logică de 2 şi mai mulţi argumenţi, şi primeşte valoarea 1 atunci cînd măcar 1 argument este egal cu 1.

Funcţia SAU se mai numeşte disjuncţie.

Analitic această funcţie se scrie în felul următor, şi reprezintă o sumă logică.

F(a, b, c, d)=a v b v c d.